01 sept. SmartWoman sau StupidWoman?
Aceasta e intrebarea. Exista mai nou, tot felul de redactii virtuale in care se reproduc tot felul de frustrari! Daca ar ramane acolo, in redactiile de doi lei, n-ar fi o problema. Din nefericire elucubratiile sunt preluate de mari site-uri, care le publica cu un aer de trandy-flendy inimaginabil.
De exemplu, iata aici un comentariu al unei mamici abulice, care nu prea stie ce vrea de la viata, dar care tinde sa induca parsiv in mintea amatoarelor, ca nu conteaza nimic in jur, atat timp cat tu esti fericit(a) si implinit(a)! Ba al dracu’ hedonism! Dar sa aflam ce are de spus paparuda, in incercarea de a ne convinge cat de bine e sa fi independenta si sa nu te lasi „subjugata de valorile societatii”!
Am copil. Un baiat, care a implinit 8 ani. Am crescut fara familie si in clipa in care am acceptat cererea de casatorie a prietenului meu am decis sa renunt la o cariera personala sa fac un copil, sa ii ofer ceea ce eu nu am avut si mi-am dorit. Pentru ca, aparent, viata mi-a oferit o sansa de a avea acest vis. Nunta, sarcina, botez, cum se cuvine… insa dupa o vreme, cu toata bunavointa mea, parca nu mai puteam sa accept ce se intimpla in jurul meu, cu familia mea, cu prietenele mele, cunostintele mele.
Oriunde m-am intors, numai pampersi, femei care s-au intrecut in sacrificii si, nu in ultimul rind, barbati care nu mai stiau cum sa gaseasca cat mai multe motive ca sa stea cat mai departe de acest balci. Evident SI al meu, care pana la varsta de 2 ani a fiului nostru nu prea a dat pe-acasa, fapt care m-a facut sa ma revolt. Evident, nu am fost femeia care se astepta, ca nici el sa nu mai iasa din casa, daca eu nu pot, insa toate au o limita.
Copilul meu, fiind mai mic decit copii din jur, am vazut unele greseli si am refuzat sa fiu mama ultra-ocrotitoare. Desi a fost bolnav fiul meu, pe cit posibil am incercat sa cresc un baietel descurcaret. Reactia celor din jur: huooooo!!!! cum adica nu ma intereseaza ca la 3 ani sa il trimit la lectii de engleza? cum adica nu stau in cap, ca la 3 ani nu vorbeste fluent? Pe scurt, am fost condamnata pentru ca nu eram dispusa sa ma conformez modei. Pentru ca, da, trebuie sa acceptam ca exista un model nou de a-ti creste copilul.
Consecintele: sotul fiind un om mult prea motivat sa fie acceptat de “societate” m-a condamnat vizibil si in fata copilului. Copilului, evident, i se pare mai simpatic parintele care ii cumpara dulciuri decit cel care il duce la medic si la gradinita, asadar s-a intors impotriva mea. Am ajuns la varsta de 30 de ani sa fiu o femeie care a renuntat la propria persoana pentru o familie care o condamna si un copil care vizibil nu o apreciaza, cu o sanatate distrusa in urma sarcinii si a unui accident rutier si cu un sot… mai bine nu zic.
Am fost frustrata, neimplinita din absolut TOATE punctele de vedere si am decis sa divortez. Societatea m-a condamnat si mai tare. Avind in vedere ca eu am fost parintele mai sever si tatal foarte hotarit sa iasa bine din aceasta situatie, ne-am judecat un an pentru copil. Folosindu-se de faptul ca situatia materiala i-a permis si pentru ca fiul meu a fost deja inspaimantat cu persoana mea, dupa un an am renuntat.
Au trecut 3 ani de atunci. Fiul meu treptat m-a uitat. Evident, ajutat de taica-sau, nu imi mai raspunde nici la telefon. In primele 3 luni am facut mai multe caderi nervoase. La 31 de ani, in 2 luni am incaruntit total. Apoi, am norocul de a avea prieteni adevarati si m-am ridicat. Am 34 de ani acum, 2 joburi… sau poate hobby-uri… nu mai stiu. O relatie care ma face sa ma simt o femeie implinita,fericita.
Da. Devin tacuta cind vad copii mici. Daca il visez pe fiul meu, in vis, mereu are 3 ani. Cit avea atunci cind s-a rupt legatura intre noi.
Concluzia mea ar fi ca sub nici o forma nu merita sa renunti la tine in prea mare masura. Indiferent ce iti impune familia, societatea… pentru ca si pe aceasta directie se exagereaza. Valorile pe care le-au cunoscut parintii nostri nu mai sunt azi valabile. Traim o perioada grea, cind de la o femeie se asteapta prea multe si e imposibil sa faci fata la fel de bine din toate punctele de vedere. Trebuie sa iti asumi riscul de a face o alegere. De preferabil, aia care te face fericita.
Cine ma condamna, sa o faca. Sper ca altii sa procedeaza mai bine. Pot sa va asigur, insa, ca tot ce am facut, am facut cu buna-credinta. Eu una niciodata nu as mai renunta la mine, oricit de mult imi iubesc copilul. El are nevoie de o mama fericita, implinita, nu de o menajera, un incubator mobil!
Aceste cuvinte ne doare! ne doare tare! Iata o mama fericita, implinita dar care vai, a decazut din statutul de mama. Adica sarmana pupaza a cazut psihic pentru ca barbac’su n-a trecut pe acasa cand ea era preocupata cu neingrijirea copilului, ca ati aflat deja, ala micu nu vorbea fluent la 3 ani, da’ nu e bai, ca doar nu o sa faca mamica ce zice „societatea”, sa-l duca pe micut la un logoped! Nu nu mamica era preocupata cum sa scape de frustrarea de a fi mamica. Cum sa faca sa se implineasca ea pe ea, cum sa scape de povara pe care un copil ti-o aduce la pachet odata cu iubirea lui, cu zambetul lui, cu ganguritul lui, cu intrebarile inocente dar care te lasa cu gura cascata!
Si de aici incepe mamica sa-si planga de mila: „societatea a arata-o cu degetul”, sotul a ademenit copilul cu dulciuri, si in fata acestor „drame”, ea a renuntat la tot, pentru a-si gasi fericirea departe de „inconvenientul” pe care l-a adus pe lume si de sotul care nu o „intelege”! Acum „s-a regasit” e o femeie implinita!
Oare? Caci se simte o urma de regret. Pe principiul „ai grija ce-ti doresti”, copilul nu o mai vede ca pe o mama, ci ca pe aia care l-a abandonat pentru ca sa ii fie ei bine, ca pe un monstru de egoism si narcisism care da vina pe tarele societatii si pe alte neajunsuri pentru ratarile personale! Stimata matracuca, orice sistem juridic din lume ti-ar fi dat copilul daca l-ai fi dorit! Dar e mai usor sa renunti si apoi sa spui ca te-a „stigmatizat societatea”! La dracu’ cu societatea! Esti mama, esti indreptatita sa te lupti pentru copilul tau, mai ales daca e mic, are nevoie de tine! E o lume a voastra in care barbatii nu au loc. Nu din cauza ca nu-i lasa societatea ci pentru ca legaturile dintre mama si copil sunt atat de puternice incat oricine e in preajma pare in plus si toate prajiturile din lume aduse de tatici nu pot inlocui dragostea de mama.
Spuneai ca ai crescut fara familie. Ai o circumstanta atenuanta, desi mai abitir ar fi trebuit sa-ti iubesti plodul!
De ce am scris asta aici? Pentru ca e revoltator cat de multe opinii aud in jur legate de acest tip egoism urban-contemporan care pune individul mai presus de orice!
TREBUIE, e trandy sa fi fericit, chiar daca asta inseamna sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea celor din jur! Iar cei ce aproba asfel de idei, si pupa in popou o madama sclifosta ca cea de mai sus, nu fac decat sa inoculeze in tinerii din ziua de azi, si asa cam dusi cu pluta, niste idei egoiste si egocentriste la fel de periculoase ca si celalta extrema, aia comunista care ne-a facut praf 50 de ani!
La fel iti mormaie cu patos si majoritatea psihologilor pe care-i platesti cu bani grei sa-ti spuna: „pune-te pe tine pe primul loc”, „tu esti cel mai important”, „tu esti buricul pamantului, sa nu te mai intereseze de altii”, „ai grija de persoana ta mai mult decat orice”, si alte baliverne pe care orice om si le doreste soptite la urechea aia bleaga, pe care se culca dupa ce se transforma peste noapte intr-un egoist feroce! Pai daca e la moda?!
Vedeti voi, omul se naste singur si moare singur, dar in drumul lui prin lumea asta nu e singur niciodata. Si de cele mai multe ori, un om e cu adevarat fericit atunci cand poate spune ca i-a facut fericiti pe ceilati. Pentru asta trebuie sa ofere, sa fie altruist, sa se sacrifice in sensul bun, nu dezvoltand obsesii, sa-i puna pe ceilalti in postura de a fi fericiti, de a-i educa, de a-i realiza, de a le face bine! Pupaza de mai sus nu poate fi asa. Ea a uitat ce insemna altruismul! Merge dupa dictonul egoistilor „mie sa-mi fie bine!”
Egoisti cu suflete mici din toate colturile lumii, am o veste proasta pentru voi: egoistii mor singuri si culmea e ca in egocentrismul lor si-ar dori sa fie adulati si bagati in seama exact de cei pe care i-au calcat in picioare cu egoismul lor! Si asta doare cel mai tare, pentru ca la final, fiecare plateste pentru pacatele sale, iar dupa parerea mea, pacatul moderm este egoismul. Egoismul ridicat la rang de virtute de niste trandsetteri fara minte ca www.smartwomen.ro asta!
later edit:
Poate citeste si impricinata ce am scris eu aici. Pentru a intelege ce se petrece in sufletul copului ei acum si cat de grav poate sa-i afecteze viatape viitor ii recomand sa se uite la un film tulburator…”the Hours”. Sa vada ce se alege de copilul parasit de mama frustrata si neimplinita. Si as avea si o intrebare pentru autoare: alegerea asta te-a facut fericita? Zau? Fugi la oglinda, da-ti doua palme si mai intreaba-te odata: Esti fericita? Daca raspunsul e „da” esti iremediabil pierduta!
Rodica Sahian
Posted at 03:45h, 01 septembrieEste foarte adevarat ceea ce spui Serbane.Este cumplitul adevar al zilelor noastre.O mama adevarata este capabila de sacrificiul suprem cind este vorba de copilul sau copiii ei .
vio
Posted at 06:25h, 01 septembriePrimul lucru care imi vine in minte cind citesc asemenea ,,agramaticalitati,, este sa spun:ASTA-I O TIMPITA!
SI NU CRED CA GRESESC.
Madalin
Posted at 07:30h, 01 septembrie„alegerea asta te-a facut fericita? Zau? Fugi la oglinda, da-ti doua palme si mai intreaba-te odata: Esti fericita? Daca raspunsul e “da” esti iremediabil pierduta!”
chiar mi-a placut replica ta ! chair daca nu sunt fata sunt ingrozit si am vazut si filmul „The Hours”
da este un adevar cumplit, dar cred ca aceasta femeie nu are nimic in capusorul acela al iei ca nu cred ca il are mare.
alunelu"
Posted at 08:23h, 01 septembrieEronat,nu orice sistem juric i-ar fi dat copilul.In sistemul juridic romanesc,mama si tatal nu sunt egali,mama are cele mai mari sanse sa primeasca copilul spre crestere in cazul divortului,spre deosebire de sisteme juridice normale unde acestia au sanse egale.
in afara de cazurile in care mama e cu adevarat tra-la-la poate e mai bine asa!
Alex
Posted at 08:41h, 01 septembrie😐 f***edupwoman.ro
Feminismu e una, prostia e altceva. Si sa stai relaxata cand copilu tau are probleme de vorbire la 3 ani mi se pare idiotenie pura.
Kudos pentru articol!
LauraS
Posted at 08:41h, 01 septembrie!Stupid in mod sigur !!!Cred ca a scris asta ca sa se convinga ca este fericita …si i-au placut frazele cum sunau „femeie implinita” ,”condamnata de societate”,dar ,in rest, o femeie frustrata care nu si-a dorit copilul acela,dar nu putea sa zica ca nu-l vroia si atunci a ales sa fie victima societatii.E pacat ca sunt din ce in ce mai multe femei „destepte” de genul asta…care au impresia ca un copil si o familie le stirbeste independenta.Sunt femeie si sunt mama si nu-mi dau seama cum as putea renuntand la copilul meu sa ma declar fericita. E un paradox pe care nu-l pot intelege ,poate nu sunt indeajuns de desteapata :),dar implinirea pe care mi-o aduce fiica-mea cand se lipeste de mine face cat 10 000 de declaratii de independenta !!!
ca asa aleg sa-si traiasca viata egoist e una, ca inoculeaza ideea ca ce bine e sa fie asa, ce la moda e, ce trandy e, e grav!
Georgescu Ionut
Posted at 09:35h, 01 septembrieSa nu fie teapa, eu mai mereu citesc pe portalul ala de stiri subiecte puse de astia de la smartwoman.Sincer sincer, eu am „mirosit” ceva de genul „inventivitate sporita” a redactorilor. In mai mult povesti de genul asta m-am intrebat daca-s pe bune, iar cateva detalii m-au dus la concluzia ca nu-s!!!
Insa, si daca e pe bune si daca nu,ma amuza reactia+implicarea ta!! Esti un tatic dedicat Serbane, se vede de la o posta:)..bravo,asta este cea mai mare diferenta dintre tine si Badea.
pana sa am copiii nu m-as fi gandit niciodta cate poti indura pentru ca ei sa fie fericiti! Numai parinte sa nu fi in unele situatii!
Marin Magda
Posted at 09:35h, 01 septembrieE o mama denaturata respectiva.
A nu vorbi fluent la varsta de 3 ani nu e acelasi lucru cu a avea probleme de vorbire,nu confundati.
eu am un baiat de 3 ani si 2 luni care la varsta de 3 ani nu vorbea fluent,dar vorbea,abia dupa a inceput sa vorbeasca fluent.
Si mai am si o nepoata cu 4 luni mai mare decat Marius care ,da are probleme de vorbire in sensul ca nu vorbeste deloc,decat mormaie si a fost dignosticata cu intarziere de vobire si comportament,aici e cazul de probleme de vorbire.
Si da sunt copii care turuie de la 1 an jumate,dar asta nu inseamna ca toti copiii trebuie sa se dezvolte la fel.
Nu o condamn pentru asta ci pentru abandonul copilulul,ce stie el la 4 ani de dispret de mama, cand la varsta asta nu se dezlipeste de tine.
I s-a facut de „ros coteata” si s-a scuzat ca o neglijeaza sotul sa s-a dus.
Si eu am doi copii de 3 ani si de 10 luni si nu sotul sta cu ei,el zice”ai vrut 2 descurca-te”
si nu am murit si nu eu am lasat o „cariera”
in croitorie la care o sa ma intorc daca nu-mi gasesc un servici mai bine platit asa cum intentionez sa fac.Si eu tot 30 de ani am si sunt fericita cu fiecare progres al copiilor ,sunt alaturi de ei.
Georgescu Ionut
Posted at 10:06h, 01 septembrieScuze de dublu post, n-am buton de edit:)
Astazi mergeam catre platforma Pipera venind dinspre sat Pipera. Mare mare coada, evident bariera pusa. Fiind in intarziere, am zis sa operez schema mult cunoscuta…depasire pana-n bariera si dupa ce trece trenul si se ridica bariera…free way.Bun, pana aici nimic nou. In fata mea insa, mai era unul care opera aceeasi manevra, ok, no problem. INSA DIN FATA, a iesit un nene dintr-o parcare cu masina pe sensul lui de mers iar noi eram pe contrasens.Prima mea reactie a fost sa ma duc ma inspre sant, sau sa ma duc undeva sa treaca omul, ca-i banda lui.INSA, am ramas socat, sa vad cum un gras nenorocit pe care vreau sa-l pocesc cu o bata,a oprit masina din fata mea si scotea o mana groasa ca de urs pe geam in semn de autoritate, vezi doamne sa se dea ala la o parte, nu el!Si a stat asa 2 minute, eu ma uitam socat. M-am gandit pana acum, pentru faptul ca sunt coleric, daca eram in locul aluia de venea pe banda lui si mi se oprea unul cu figuri in fata, pur si simplu bagam in viteza si intram de mai multe ori in el, in cazul asta, cine e de vina?EL NU? Ce cauta pe contrasens?Mai mult , tipul a intrat cu masina la voi la PRIMA TV acolo, avea un OPEL ASTRA din asta mai nou , culoare negru si geamuri fumurii. Nu vreau decat o parere. Merita un personaj de genul asta pocit sau nu?O parere, atat vreau!
merita! eu merg cu scuterul cand ma duc la pipera!
Corina
Posted at 11:31h, 01 septembrieRelevant pentru ,,copilul parasit de mama frustrata si neimplinita,, :).
mp
Posted at 11:48h, 01 septembrie„Eu una niciodata nu as mai renunta la mine, oricit de mult imi iubesc copilul. El are nevoie de o mama fericita, implinita, nu de o menajera, un incubator mobil!”
din pacate, stimata doamna nu mai are pentru cine sa fie mama, asa ca concluzia ei nu-si are rostul!
„Copilului, evident, i se pare mai simpatic parintele care ii cumpara dulciuri decit cel care il duce la medic si la gradinita, asadar s-a intors impotriva mea.”
Din proprie experienta pot spune ca un copil are nevoie sa stie ca traieste in niste limite, se simte mai in siguranta atunci cand ii impui anumite reguli (pe care ii explici de ce le pui), peste care nu are voie sa treaca. De aceea se va considera mai protejat alaturi de parintele care impune limite. Dimpotriva, fata de cel care ii lasa libertate fara a interzice nimic va incerca sa impuna el reguli si uneori va ajunge sa se comporte ca un mic tiran. Da, e placut sa primeasca bomboane, dar mai presus e sa se simta protejat! Iar sa spui ca un copil de 3 ani se intoarce impotriva ta este de-a dreptul imatur!!! Un copil de 3 ani se simte iubit sau respins si va reactiona in consecinta.
Daca articolul este real (desi pare neverosimil) e scris doar pentru ca cineva avea disperata nevoie sa se simta mai bine, gasind justificare pentru faptele sale. Smart woman???? cu siguranta nu.
ah ce-mi place ca am oameni destepti cu care sa discut! Scurt, cuprinzator si la obiect!
maria spandonide
Posted at 12:00h, 01 septembrieBuna ziua Serban,ma bucur ca ai ,ati revenit.Subiectul este ,dupa mine,mai de graba „horor”.Ma gandesc totusi,ca are o scuza ,doamna ca nu a avut o familie.Dar nici un animal din regnul animal nu-si paraseste puiul.Cum,atunci cand ai nascut,cand stii ca ghemotocul acela de „carne”a crescut,i-ai dat viata,l-ai adus pe lume,sa-l lasi sa plece de langa tine?”Doamna”, de altfel,erijata in „de conditie”isi gaseste tot felul de scuze,pentru mine nule.Sunt de acord cu tine,si asa cum iti mai scriam si alta data,atunci cand Dumnezeu te binecuvanteaza cu copii,nimic si nimeni nu devine mai important.Atunci iti intelegi perfect parintii si in special mama,care l-a randul ei te-a adus pe tine pe lume.Deci,”doamna”n-are nici o scuza si foarte bine gasita formula de la sfarsitul replicii tale cu oglinda.Probabil ca a scris tot ce a scris ca sa-si dovedeasca fericirea,dar nu o pot crede.Nu am fost educata,si nu sunt capabila sa cred ca o mama poate fi fericita fara copilul ei langa ea.Daca nu gresesc ,am vazut-o pe Mirabela Dauer care a trait o asemenea drama si care este marcata si astazi.Dar probabil ca eu sunt prea in varsta (ca sa nu zic batrana)si nu-i pot intelege pe tinerii zilelor noastre.In alta ordine de idei,va doresc spor si emisiuni de exceptie asa cum stiti voi sa faceti.Cu mult drag Maura
Ana
Posted at 12:09h, 01 septembrieOricat de egoist ai fi, indiferent cat de mult egoism ai avea copilul tau e mai presus de orice, te incapataneaza si mai mult sa-i oferi tot si sa-ti dai si viata pentru el, ea nu e egoista ea e bolnava mintal fratilor.
Rainy
Posted at 12:14h, 01 septembrieN-ai idee cat ma bucura ce ai scris! Ma bucur sa vad o parere diferita intr-o lume in care oamenii au uitat sa mai priveasca in jur sau sa mai zambeasca sincer. Nu am copii, deci nu pot privi toata povestea prin prisma unei mame, dar pot sa iti inteleg revolta. O simt si eu de fiecare data cand cei din jur imi spun sa ma pretuiesc pe mine, DOAR pe mine, si sa nu-mi pese de nimic altceva. Exista atat de multi oameni care nu traiesc decat cu si pentru ei… De aceea ii privesc cu dispret pe toti fraerii care realizeaza ca toate bogatiile si frumusetile de pe lumea asta nu valoreaza nimic atunci cand esti singur. Desi se poate spune ca sunt inca tanara, m-am lovit de atatea ori de egoismul oamenilor, in special al celor apropiati – care doare cel mai tare – incat am ajuns uneori sa ma intreb daca nu e ceva in neregula cu mine. M-ai adus o urma de speranta. 🙂
Southern Star
Posted at 12:19h, 01 septembrieCe adevar spui Serban, e ingrozitir ce am citit aceasta femeie nu merita sa fie mama, altele sufera ani de zile sa aibe un copilas iar asta se gandeaste numai la ea, nefericita femeie! Defapt nu cred ca e fericita deloc, cred ca vrea sa se scuze in fata ei in primul rand!
Bravo pentru post Serban!
Irina
Posted at 12:29h, 01 septembrieRog sa-mi arate si mie cineva un copil care vorbeste fluent la 3 ani si eu o sa va arat un mic geniu. Daca inca are probleme de vorbire la 5-6 ani, il duci la logoped. Mai ales daca e baietel, nu va vorbi fluent la 3 ani pentru ca vorbirea se dezvolta mai greu la baieti decat la fete.
Acestea fiind spuse, pe femeia asta imi vine sa o iau la palme. Nu stie decat sa se planga. In loc sa lupte pentru ea si drepturile ei, renunta ca sa aiba de ce se plange. In loc sa accepte ca nu e pregatita sa fie mama, face un bebe ca asa-i la moda. In loc sa astepte sa vada exact ce-i poate pielea viitorului sot, il ia de barbat ca deh, e pacat sa stai in concubinaj. Si apoi tot ea vorbeste sus si tare cum ca nu vrea sa se conformeze, ha ha.
Si nu stiu cum poate o femeie sa renunte atat de usor la copilul ei, iar apoi sa planga pe net… Du-te femeie si vezi-ti fiul, nu mai da vina pe cei din jur pentru neputinta si resemnarea ta!!!
vali
Posted at 12:55h, 01 septembriesi eu sunt o mama de 34 ani cu doi copii mici (pana in 4 ani); uneori simt ca vreau sa imi iau campii, ca nu mai pot …. dar ma uit la ei si imediat imi trece … cum sa iti abandonezi copilul si apoi sa dai vina pe societate? si eu si altele am renuntat la cariera, poate doar temporar, dar sa fim seriosi: daca vrei copii faci totul ptr ei; daca nu urli ca societatea e vinovata; pupaza asta era obisnuita cu un anumit gen de viata si apoi a trebuit sa renunte la cluburi, la petreceri la nopti pierdute; mai tineti minte filmul ala „copilul problema” nu mai stiu care parte … in care tipa vroia sa infieze un copil doar ca sa fie si ei invitati la petrecerile vecinilor, sa isi etaleze hainele scumpe si alte din astea? ei asa e si pupaza din povestea noastra; a vrut copil ca fie in rand cu lumea nu ca sa se simta implinita; fiecare om se simte fericit in felul lui, dar asta nu inseamna sa distrugi viata altuia…; la facultatea de drept (poate si la altele) primul lucru pe care ti-l spune un profesor de teorie generala este: „libertatea ta se incheie acolo unde incepe libertatea altuia”; asta e valabil in orice situatie din viata … sper ca acum pupaza noastra se simte fericita si implinita … si ii transmit un sincer: hai sictir!!!!
vaaaai! faci paret din societatea care nu o intelege! Si o mai si judeca Rusinica!
Sabina
Posted at 13:04h, 01 septembrieA realizat asa deodata cat este de fericita si implinita acum….si totusi cat de nefericita…e victima sistemului, a societatii si a oprobiului public. Cata durere in viata ei…
Fata asta s-a uitat la prea multe filme din alea proaste care insufla mesaje americane: TU POTI MAI MULT!!! TU POTI SA AI O CARIERA DE SUCCES! Nu conteaza ca nu stii sa te exprimi si sa scrii, nu conteaza ca ti-ai abandonat copilul si familia…conteaza doar ca ti-ai depasit conditia de INCUBATOR MOBIL! Eu zic ca primul lucru pe care ar trebui sa-l faca ar fi o operatie de legare a trompelor, sa fie sigura ca nimic nu va mai sta in calea fericirii ei! Succesuri!
sau sa fie sigura ca nu va mai abandona si alt copil pe viitor!
Alina
Posted at 13:06h, 01 septembrieMa intreb „de unde or fi aparut astia mon cher, cand viata e atat de scurta ?” . Sunt mama, de gemeni, nascuti prematur, erau cat o punga de zahar de 1 kg. Nu mi-as imagina viata fara ei. Sunt foarte bine acum…Oare cum poti trai femeie asa si sa mai spui si la altii ? Nu esti de judecat, esti direct de condamnat SA TE SUNE COPILUL TAU ?! ti se pare normal in acest caz sa astepti sa fii sunata? Mama este cea care sta langa copil, iar tu iti meriti soarta. Pacat de suferinta copilului.
Judy
Posted at 13:06h, 01 septembrieCand te hotarasti sa procreezi,implicit iti dedici viata creaturii ce o vei aduce pe lume. Am in familie exemple de femei eroine care abuzate de soti, tot au prosperat la servici si au crescut niste copii de nota 100, relatia cu ei fiind indistructibila. Pentru unii fericirea inseamna a-i face fericiti pe cei pe care ii iubesti…
greu sa te inteleaga cineva in lume asta care propavaduieste egoismul si iubirea de sine! Altruismul se va regasi in curand in cartil de istorie!
Menhyr
Posted at 13:33h, 01 septembriePentru domnul Georgescu Ionut:
Vreau sa spun ca sunt de parere ca orice animal este receptiv la violenta.La bataie…Orice animal,daca este lovit cand face o actiune,daca nu prima data,a doua oara sigur se va abtine,ca sa nu fie lovit inca o data.Bataia este cel mai direct si eficient mod de a atentiona un animal asupra greselilor.Deci,un ANIMAL…
DAR!!!!Intrucat romanii s-au manelizat si animalizat pana in maduva oaselor,ei nu pot fi educati decat prin VIOLENTA.
In cazul de fata,trebuia sa cobori din masina si sa mutilezi mutra si ficatii nenorocitului umflat.In felul asta ar fi vazut si ceilalti participanti la trafic ca nu sunt singuri,ca exista solidaritate fata de cocalarismul rromanesc,si probabil ar fi intervenit si altii.
Eu ma lovesc foarte des de stfel de excremente sociale in trafic,mai ales ca circul cu motocicleta,si am o placere deosebita in folosirea telescopicei pe spinarile cocalarilor din trafic.In felul asta,cel lovit se va gandi de doua ori inainte de a mai face gesturi similare.
Si nu in ultimul rand,romanii trebuie sa fie solidari impotriva rromanilor.Impotriva excretiilor sociale…
bianca
Posted at 14:55h, 01 septembrieMare pacat!
Si va spun ca sunt reale astfel de cazuri:( Si eu am un pui..are 5 anisori aproape si sunt topita dupa el..Il ador..dar vad ce se intampla in jur cu alti copii si ma doare. Sper sa treaca usor peste suferinte, ca de uitat nu uita
delia
Posted at 17:24h, 01 septembriee adevarat ca se propaga egoismul. e adevarat ca femeia asta a facut cea mai proasta alegere din viata ei cand si-a parasit copilul. dar nu pot sa nu remarc cateva lucruri din povestea ei:
1. a crescut fara familie, probabil nu a avut nici un exemplu de iubire neconditionata.
2. a simtit ca nu are nici un sprijin in cresterea copilului ei. imi imaginez ca nu i-a fost foarte usor…imi e mila de ea. imi pare rau ca nu a invatat nimic din experientele copilariei. imi pare rau ca in incercarea ei disperata de a fi „o mama fericita si implinita” a renuntat la a fi mama… nu cred ca e fericita, reiese clar din ceea ce povesteste. cand se gandeste la fiul ei, si-l imagineaza mic, asa cum era cand inca mai avea nevoie de ea. in fine… hai sa concluzionez punctual:
1. viata acestei femei este o drama, in cea mai mare parte cauzata de propriile alegeri.
2. este de apreciat tatal copilului, care a luptat pentru custodia acestuia. sper sa il iubeasca pe pitic destul cat sa nu simta lipsa mamei…sunt f. rare cazurile, dar exista.
3. serban, apreciez f mult atitudinea ta fata de cresterea copiilor, baietii tai sunt fericiti sa te aiba!
CosmiN
Posted at 18:36h, 01 septembrieDa, intamplator am citit si eu porcaria de articol. Asa se intampla, cand unii, desi traim in secolul 21 nu au auzit de „planificare familiala”. Multi toarna copiii ca prostii si isi dau seama dupa aia ca nu-s in stare sa le ofere un trai cat-de-cat decent, sau ca nu i-au dorit. Da’ cine dracu’ ii pune sa faca copii? Si daca tot s-a intamplat, copilu’ n-are nicio vina ca sa sufere din cauza prostiei parintilor. Da’din pacate asa se intampla. Iar faza cu „modelul” de a-ti creste copilul & refuzul de a-l da la lectii de engleza de la trei ani dovedeste nu doar egoism, ci PROSTIE CRASA!! In loc sa se straduiasca sa investeasca cat mai mult in copil pentru a-l pregati pentru viata, prefera sa-l tina sub fusta. La asa mama mai bine ca s-a intamplat asa! Asta daca o fi pe bune articolul…
TheCreatrix
Posted at 19:29h, 01 septembriearticolul ăsta e si mai prost decât a lui arhi care a scris despre acelaşi subiect.
ce tot o condamnaţi pe femeia aia, nu e clar că nu era pregătită să fie mamă? nu o judec deşi eu nu aş face la fel şi nu mi-aş abandona copilul (când il voi avea).
but she had a point. HER point.
şi atâta timp cât nu inţelegeţi că oamenii au propriul sistem de valori (diferit ca al vostru) o să scrieţi mult si bine articole de astea gen „uite ce face ălaaa!!!”.
şerban, daca tot ne pui să ne uităm la orele, uită-te si tu la revolutionary road.
m-am uitat…..senzational filmul! nu ma deranjeaza ca vrea sa-si refaca viata, e evident ca asta e de dorit unei relatii care nu mai merge, dar sa treci peste asumarea unei responsabilitati atat de importanta cum este copilul si multi sa priveasca asta cu admiratie e un act criminal fata de copilul ala! Atat!
TheCreatrix
Posted at 19:47h, 01 septembrieoricum nu văd de ce ne stresăm pt articolul de pe smart woman, mie imi miroase a făcătură, la fel şi celelalte articole(subiecte la modă, uşor şocante, controversate, mână de redactoare, se simte miros de online writer).
mihai72ro
Posted at 20:40h, 01 septembrieMda. Este condamnabil si nu prea, gestul ei de a renunta sa isi obtina copilul, insa nu la fel este si gestul de a decide sa divorteze. A decis sa plece pentru ca s-a vazut a fi un drumet in calea lupilor. Vreau sa spun de la inceput ca nu sunt nici pro si nici contra; imi place sa fiu neutru si sa judec lucrurile asa cum sunt.
total de acord cu tine. Decat o viata tensionata mai bine o despartire civilizata. Abandonul copiilor de catre mame mi se pare in continuare ceva grav!
Faptul ca a crescut fara parinti a fost un handicap major si o vulnerabilitate pentru fostul ei sot, lucru de care acesta a profitat din plin. De ce spun asta: omul a vazut-o ca pe o..hai sa nu ii spun sluga, dar, ceva de genul: cineva care sa ii gateasca, sa i-l spele, sa se descarce hormonal atunci cand vrea, sa „pozeze” bine in societate atunci cand este nevoie s.a.m.d. Cu siguranta viata de cuplu, inca de la inceput nu a fost pentru ea asa cum si-a fi dorit-o, dar nu a dat bir cu fugitii si a sperat ca odata cu inaintarea in varsta, maturitatea deopotriva, ca vor deveni mai responsabili odata cu aparitia celui mic si ca relatia se va imbunatati. Nu a fost sa fie, ba mai mult
nu ai de unde sa stii ce se petrece intre doi oameni! ce spui tu sunt numai presupuneri din pacate!
. In ceeace ma priveste, pentru ca nu locuim cu niciunii din parinti, ne-am crescut crescut copii intr-o oarecare masura si singuri. Nu as putea spune ca nu am fost ajutati, ca am fi pacatosi, dar am stiut ce inseamna, asa cum zici si tu Serbane „Numai parinte sa nu fi in unele situatii!”. Si am trecut pana la urma cu bine. De aici ma intreb, (citez: Evident SI al meu, care pana la varsta de 2 ani a fiului nostru nu prea a dat pe-acasa, fapt care m-a facut sa ma revolt), oare pe unde „colinda” sotul ei cand era mai mult plecat??. Pentru cei care sunt parinti si chiar isi cresc copii, stiu ce inseamna primul an din viata micutului sau.
nici asta nu ai de unde sa stii. Pate omul ala lucra pur si simplu de dimineata pana seara. Si mie mi se intampla. E adevarat ca baitele si somnul copiilor, ba chiar si plimbarile cu bicicleta in parc au fost sfinte! Asta nu insemna ca am stat cot la cot cu sotia langa micuti in primii ani. De multe ori asa cum am mai spus esti in plus ca barbat!
Cand, noaptea nu doarme si plange si ce este mai rau este ca nici poate sa se exprime ce i-l doare! Ca este cu imunitatea in formare si ca este vulnerabil la orice fel de microbi; ca trebuie sa ai rabdare de caine sa ii dai sa manance, sa i-l schimbi de scutece, sa i-l imbaiezi si dupa, sa i-l mai si legani daca nu adoarme! Si noaptea, cand zici ca ai adormit si tu, sa te trezesti, pentru ca cel mic plange. Si dupa ce pleaca in picioare, sa te tii frate dupa el, sa nu puna mana pe la prize sau pe mai stiu eu unde si sa pateasca ceva rau! Noi le-am trait din plin. Repet, desi nu imi place, sotul ei a stiut de aceste lucruri?? NU. Omul, probabil, venea acasa, o gasea intr-o stare de saturatie dupa toate cele spuse mai sus, dar poate totusi calma si rabdatoare ca trebuie sa faca fata situatiei de una singura, sau poate isi spunea propriile obiectii vis-a-vis de comportamentul lui, fapt care pentru el, masculul de, erau deranjante: „adica nu mi-ai pregatit nimic de mancare”, „ma neglijezi”- ZAU??, dar tu ce faci?” si evident de aici certuri inerente, care sigur, toate au condus la imprevizibil
sunt la fel presupuneri! asta cu atat mai mult te impiedica sa-ti lasi copilul in grija unui om „iresponsabil!”
. Si ma intorc si spun inca odata: ea singura fiind, tanara mama si probabil in casa socrilor, s-a vazut „terfelita” in toate felurile; pentru ca oricat s-ar spune, de cand lumea si Pamantul, norele si soacrele nu s-au inteles minunat NICIODATA. Te-ai gandit Serbane si la aceste aspecte?. Probabil ca nu. Nici nu vreau dealtfel sa intru intr-o polemica cu tine, este doar un punct de vedere. Nu pot sa spun ca sunt umbra sotiei mele, dar nici nu pot sa spun ca sunt pasiv, la tot ce se intampla in jurul meu. Si continui: cu siguranta, avand un suport moral scazut sau poate chiar deloc si stiind ca nu are potenta materiala suficienta sa lupte sa isi castige copilul, a fost nevoita sa renunte. Din cate stiu eu (te rog sa ma contrazici, daca gresesc), legea spune, ca de regula, in cazul unui divort copilul/copii ii revin mamei, dar se are in vedere si aspectul daca acesta detine o locuinta in proprietate. In caz contrar, acestia merg la tata, daca acesta face dovada unei proprietati. Ori tanara mama, bani de plimbat prin instante de judecata insuficienti, proprietate imobiliara nici atat, poate doar suportul moral a celor care au crescut-o. De asta zic, nu este bine sa judeci superficial, sau doar dupa aparente oamenii.
revin…nicio instanta nu-i dadea copilul tatului decat in cazuri grave. Boli mentale, dependenta de droguri etc si toate dovedite cu acte grele. Deci nu are nici o scuza….nu orea e mama! e o femeie care a nascut! Pacat de copilul ala!
Multumesc pentru rabdarea de a citi aceste randuri.
O seara placuta.
Valerica
Posted at 21:06h, 01 septembrieAnaliza de text:
Sa renunti la tine?! Ce vrea sa zica autoarea? Nu cumva verigheta si copilul inseamna sacrificii in lumea ei? Dar cine te-a pus femeie sa renunti la pretioasa-ti libertate? Daca nu mergea relatia voastra in primii doi ani de la nasterea copilului ma indoiesc ca aceasta (relatia) a functionat vreodata. Tot raul spre bine. Decat cu un parinte tembel, mai bine fara 😉
Mda
Posted at 21:35h, 01 septembrieDaca o semana copilul cu barbate-su…
AstaeRomania
Posted at 23:20h, 01 septembrieAdica ea ii de vina??:-o Ce naiba Huidule te’ai tampit??Ce is cu textele astea??Daca ai un copil esti condamnata la spalat haine,facut mancare,grijit de el in timp ce sotul ei freaca menta in fata televizorului.Thu ai auzit de respect de sine??Si comentaririle astea:mama denaturata,frustata poi inseamna ca voi sunteti inca cu mentalitatea:eu is femeie stau „fat” copii fara numar,stau si curat dupa el si barbatu meu ca eu is femeie,el saracu se „rupe”la serviciu,peste 10-11 ani copilu o face pe maica’sa in fel si chip ca tata ii da mai multi bani pardon”afectiune”.
P.s:nu am nevoie de explicatia ta in care ma faci:retarda,proasta etc..
nu e corect ce spui! Femeia nu trebuie sa fie o menajera. Dimpotriva! Dar responsabilitatea cresterii unui copil este mai presus de astea. Daca maine mi s-ar cere sa sacrific totul pentru baietii mei n-as sta pe ganduri. Chiar daca m-as pune pe planul 2 pentru asta! E valabil si in cazul mamelor, in special in cazul lor. Legatura dintre mama si copil, mai ales in primii ani de viata, este atat de puternica incat nimeni din afara nu poate patrunde! ai sa intelegi cand o sa ajungi mama, dca nu cumva copilul tau o sa fie coaforul sau cariera!
carmenusha
Posted at 00:27h, 02 septembriefoarte bine scris articolul Serban! imi place ca punctezi exact tendinta femeilor si in general a societatii noastre de a cauta placerea personala inainte de cea a familiei. mai ales mi-a placut ca ai pus punctul pe i spunand cat de mult unii sunt abrutizati de psihologi!
fara legatura cu subiectul, vroiam doar sa-ti spun ca am vazut un crampei de cronica pe M6, in franta, unde locuiesc. era in cadrul unei emisiuni difuzate in aceasta seara, in care apareau tot soiul de poante si de greseli din emisiuni si reportaje. si deci pt cateva secunde toata franta l-a vazut pe liderul trupei jukebox, Vasilache (?) care canta complet pe langa melodia care se auzea. cel putin eu asta am inteles, a fost atat de scurt si de surprinzator, ca nu am apucat sa vad la ce faceau aluzie.
numai bine!
Livia
Posted at 01:14h, 02 septembrieNu ar trebui sa ne mire astfel de povesti spuse chiar de o mama care a crescut fara familie .
Eu la rindul meu am crescut fara familie pana la 12 ani, si pina in momentul in care am fost luata dintr-o gramada de 100 si ceva de copii dintr-un centru de plasament .Nu imi este rusine sa scriu despre asta si nu incerc sa impresionez pe nimeni dar faptul ca aceasta mama ,pe care nu o pot numi mama isi plinge de mila si isi trateaza copilu ca pe o povara ,desi si-l dorea atit de mult .,dar greutatile au inceput s-o atace si asa incep vaicarelile ca e greu sa cresti un plod sau poate nu ,daca ea ar fi fost mai implinita la vremea acea .Trist sa auzi asta de la o mama.Eu la rindul meu am crescut fara mama ,fara tata. Parintii mei sunt de suflet si ii iubesc enorm .A venit si ziua in care mi-am dorit sa-mi cunosc mama biologica dar…. nu si pe tatal meu (nu stiu cine este ) nu am ramas foarte marcata de aceasta intilnire… am mai dat o fila din etapa vietii mele si vreau doar sa spun si aici inchei, ca aceasta mama a mea de suflet a RENUNTAT la viata ei pentru a avea grija de mine si m-a format asa cum si-a dorit pentru propriul ei copil pe care nu la avut vreodata .Ma facut fericita si le sunt recunoscatoare parintilor mei de suflet.
Dan
Posted at 08:27h, 02 septembrieNu va mai bateti joc de limba romana! (vezi articol, citat, comentarii).
Crystal
Posted at 09:17h, 02 septembrieEste foarte rau cind un copil creste doar cu un singur parinte, insa cazul prezentat este parfum pe linga ce vad si aud in preajma. Parinti degenerati, prosti, inculti, alcoolici, oligofreni etc. Ce fel de copii cresc acesti oameni abia coboriti din copac? Va readuc in atentie o intrebare: daca pentru a pescui sau şofa ai nevoie de un permis, pentru a fi parinte n-ai nevoie de nimic altceva in afara de organe reproducatoare?
ce bine ar fi sa fie asa!
TalobLong
Posted at 09:18h, 02 septembrieSerbane, ai mare dreptate in articolul asta. ‘Noua ordine urbana’ e de un imens caca. Totusi, ma gandesc daca, fara sa-ti dai seama si tu contribui un pic la noul mod de gandire a tinerilor urbani. Ma refer aici la neterminatele tale glume de genul ‘Romania’i de rahat / e prost cine sta’ – mi se pare ceva asemanator chiar daca nu atat de grav ca ridiculozitatile vacii citate.
Nu e chiar asa: noi avem Romania noastra care e diferita de a lor! stii exact la ce ma refer!
TalobLong
Posted at 09:21h, 02 septembrieapropos de shit-ul de ‘smart woman’ – am vazut si eu un articol in care o vaca numeste mamele ‘masini de facut copii’ – a ajuns o cretina sa injure lucrurile sfinte care sunt mamele
TalobLong
Posted at 09:37h, 02 septembrieIdeea e ca tu, Serbane, esti unul dintre importantii formatori de opinie din tara asta mai ales in ceea ce priveste tinerii middle-class de la oras (din care fac si eu parte). Trebuie sa fii foarte constient de rolul asta. Pe mine m’a cam durut, de exemplu, promo-ul din primvara cu ‘scapa de Romania, chiar daca numai pt o saptamana’. De abia azi mi-am dat seama ca era vorba de ‘Romania lor’. Poate altii nu iti citesc azi blogul si raman montati pe ‘scapa din Romania’. Avem nevoie de toti tinerii inteligenti in tara asta ca sa facem ceva.
Liliana
Posted at 10:06h, 02 septembrieActul de a naşte un copil nu te califică automat la titul de mamă, acesta se câştigă prin faptele pe car le faci pentru boţul acela mic pe care-l naşti. Cunosc o persoană care a adoptat o fetiţă pe care mama ei naturală a schilodit-o (i-a rupt mâna şi a abandonat-o într-un spital, fără acte, fără nimic, biata fată nici nu-şi ştia data naşterii). E, şi cunoştinţa asta a mea a adoptat fetiţa şi a crescut-o aşa cum are trebui o mamă adevărată să crească şi să îngrijească un copil.
e ca si cum mama care si-a schilodit fetita s-ar lauda cu chestia asta si 1000 de tampiti ar aproba asa un act criminal!
geanina
Posted at 10:55h, 02 septembriedupa parerea mea esti o persoana foarte ingamfata … stii sa corectezi pe altzii …dar nu te uitzi cate gresheli gramaticale ai in acest blog… cu totii suntem oameni… si putem gresi …dar asta nu ne da dreptul sa judecam pe altii…
asa ca inainte de a judeca pe altii uita-te la gunoaiele tale;)
ingamfatul te saluta!
diana
Posted at 11:20h, 02 septembrieCel mai tare imi pare rau de copil – pentru oricat de nenorocita ar fi o mama, copilul tot la ea se raporteaza pshihic – si faptul ca femeia asta isi paraseste copilul si dupa aia scrie despre asta , e si mai scarbos. De fiecare data cand o mama isi paraseste copilul, el va avea un sentiment urias de vina – el, bietul, crede ca din cauza lui l-a parasit mama – si nu ca ea a fost o nenorocita…
Eu fac parte din categoria cea mai nefericita din lume – nu POT avea copii – dar poate ca inteleg – intr-o infima masura, desigur – sentimentul matern. Neputand avea copii, si neputand adopta din tot felul de motive independente mie, am ales sa predau, sa fiu profesoara. Sa fim clari – NU e acelasi lucru. Dar stiu sigur ca pentru ‘copiii mei’ as sari si-n foc.
Asa ca mi-e tare mila de femeia asta care se tot apara in fata lumii, desi ii tzipa subconstientul dupa baiatul ei (il viseaza, ramane fara glas, etc). Sub toata ‘fericirea’ asta, se citeste o adanca disperare.
Dar si mai mila, cum spuneam, mi-e de copil, care a trebuit sa se destepte la lume cu o trauma imensa. Sa-l aiba Domnul in paza si sa-i dea noroc, pe cat de mare i-a fost nenorocul cu mama!
lucielle
Posted at 12:14h, 02 septembriehuidu ,esti mai „mama” decat multe obosite care se pretind mame SI TE APRECIEZ PTR ASTA.
sotia ta trebuie sa fie mandra de tine.
” dama de pica ” din articol este StupidWoman .
copilul este o binecuvantare si cel mai frumos cadou care il poti primi in viata .
poate suna patetic ptr multi dar asta e ceea ce simt eu .
ps.eu am gemene si le-am crescut singura ptr ca sotul lucreaza pana tarziu si desi e greu ,totusi ,mi se pare cel mai bun si frumos lucru care l-am facut vreodata.
mai bine as prefera sa patesc… orice ,dar nu as renunta la ele.
Maria
Posted at 12:47h, 02 septembriepai.. nici nu stiu cum sa incep.. o sa va spun povestea unei prietene:
S-a casatorit.. n-am mers si foarte hotarata fiind, in trei luni a divortat. a mai trecut un an si s-a intalnit din nou cu fostul sot.. nu stiu cum, din ce motive au ramas impreuna o noapte ( probabil din cauza amintirilor frumoase ce le-au pastrat ). in urma placerilor, s-a ivit o minune. un copilas. au hotarat sa-l pastreze si pentru el sa incerce sa refaca relatia. relatie care, din nou, n-a mers! si atunci, ea si-a luat copilul si s-a intors acasa. si-l creste singura, fara pic de ajutor din partea fostului sot. si are si o cariera frumusica, pe care si-a construit-o singura, destul de greu.
daca o intrebi despre fericire, iti va raspunde ca fericirea ei consta in a-si creste copilul, cu tot cu boacane, spalat de rufe, intretinere si tot ce mai inseamna asta!
asa ca va las pe voi, cele care ne sfatuiti sa nu ne lasam pe noi insine pentru ceilalti, sa-mi raspundeti la urmatoarea intrebare: CINE E MAI FERICITA? MAMICA DESPRE CARE TOCMAI V-AM POVESTIT, SAU DOAMNA CARE A ALES SA NU RENUNTE LA EA?
PS: Serban.. numai de bine!
mimi
Posted at 13:27h, 02 septembrieDa, din pacate acesta este adevarul zilelor noastre, mamici, care isi doresc o familie ,dar o familie care sa nu-i ceara prea multe sacrificii,
intotdeauna femeile sau sotiile au fost cele care au facut sacrificii pt copii,cum a crezut ca se creste un copil bati din palme si gata e mare si descurcarest,daca nu se simt in stare de un asemenea sacrificiu mai bine sa nu mai faca copii decat sa-i abandoneze
Marius
Posted at 14:29h, 02 septembriePai bine ma intelectualule. “Aceste cuvinte ne doare! ne doare tare!”, Ce-i asta, nu stim sa folosim corect verbele? Asta ca sa nu mai zis de alte faze in care ai mancat litere, gen “societatea a arata-o cu degetul”, “ca si celalta extrema”, “sufletul copului”. Auuuuuu auuuuu, gramatica de clasa a IV-a!
nu numai ca esti prost….esti extraordinar de prost!
un alt parinte
Posted at 22:25h, 02 septembrieMultumesc Serbane pentru comentariu/articol.
Nu e primul articol ofesnator la adresa parintilor din partea celor de la stupidwoman. Mai era una acum cateva zile care facea crize ca prietenele ei cu copii discuta despre copii cand se intalnesc, iar retarzii de la comentarii se gaseau sa continue atacurile prin prisma deranjului care il face un copil.
Sunt parintele a 2 copii minunati, iar unul din ei are o forma de autism. Nu pot sa reproduc in ce hal sunt apostrofat de conationali cand copilul are anumite reactii in „lume”.
Un ex: la coada la pasapoarte (ca in bucuresti este doar coada, deoarece desteptii cu noile pasapoarte le fac doar intr-un loc acum), datorita inghesuielii, lipsei aerisirii, cat si a scandalurilor ce erau din cauza ca pilosii se bagau in fata, copilul meu a devenit agitat. Le-am spus de problemele lui si chiar i-am rugat sa ma lase in fata ca sa nu-i mai „deranjeze” prezenta noastra. Raspunsul a fost prompt si unanim: iesi afara cu el sa se racoreasca si mai da-i una peste gura daca mai tipa.
Ce sa mai adaug, cum spuneai tu, egoism maxim, insa la romani mai vine si lipsa de educatie, de bun simt, etc. Trebuie sa avem toleranta pentru poponari si caini vagabonzi, insa copiii trebuie sa-i vedem ca fiind un pericol in calea fericirii noastre.
Astept cu nerabdare noul sezon al Cronicei: cu fiecare emisiune imi dau seama ca mai exista si oameni normali in RO si in plus imi fac curaj si pentru loteria vizelor de anu asta.
PS. am avut un coleg care spunea: de ce prefera „intelectualii” sa creasca doar animale de companie si nu sunt in stare sa creasca/educe un copil? pentru ca daca la animal dai rateu in educare/crestere poti da vina pe comportament haotic si ai ca obtiuni abandonu sau eutanasia. In plus copilul, in nevinovatia lui, iti va spune la sfarsit ca esti ai fost un parinte bun.
Sa aveti o viata frumoasa!
sunt langa tine1 stiu prin ce treci! sanatate maxima si forta iti doresc!
gina
Posted at 10:00h, 03 septembrieindivida,prin articolul scris si postat probabil pe blogul ei,cred ca incerca sa se convinga pe ea ca nu a facut nimic gresit,pentru ca se simte vinovata…are si de ce.Am vazut atatea mamici in jurul meu care nu au renuntat la cariera,nu au renuntat la ele,la a se ingriji pentru ca sotilor sa li se para in continuare atragatoare si totusi si-au crescut copiii foarte bine si am vazut familii fericite…dar am vazut si genul de femei care renunta complet,dupa venirea pe lume a copilului,la relatia cu sotii pe care-i neglijeaza si apoi se plang ca sunt constiente ca sunt inselate.o femeie trebuie sa fie suficient de inteligenta si de stapana pe sine sa-si poata gestiona viata,sa fie fericita fara frustrari ca a trebuit sa renunte la ceva pentru acea fericire.si chiar nu-i greu sa faci asta!
constantin
Posted at 11:21h, 03 septembriein ciuda unor bube evidente ale domnitei de mai sus, si a faptului ca a hotarat sa ” ii faca un copil ” nu inseamna ca ar trebui sa traiesca o viata pripita, sincer mai bien c anu il creste, decat o mama frustrata care te creste si nu uita sa iti spuna asta in fiecare zi ( cazul meu si al multora ). Mai bine lipsa.
Evident acum vb in necunostinta de cauza, dar mai bine e fara ” iubirea ” materna romaneasca e prea bolnava.
laura
Posted at 12:58h, 03 septembrieEu ce as putea comenta, cand de 3 ani ma chinui sa fac un copil ???? E revoltator cui da Dumnezeu copii pe lumea asta…Faptul ca doamna, alias matracuca sau pupaza se vrea un model si mai si pozeaza in victima, te face sa te intrebi daca nu cumva lumea asta a luat-o razna definitiv. Trist !
DMDM
Posted at 18:53h, 03 septembrieSmartWoman e un fel de cerc al frustratelor din Romania. Di mai amuzant e 99% din ce publica aia (bag mana in foc ca si articolul in cauza) sunt „Scrisori catre redactia Penthouse/Playboy”, gen. Asa ca „You’ve been trolled” Serban.
Una cu alta daca sunt in eroare (1%), atunci aia de a scris articolul e intradevar o frustrata si-si merita soarta cu varf si indesat, ceea ce nu pot sa zic despre fii’su, fostul si actualul partener.
Cu mana pe inima pot sa zic ca am (si inca mai) cunoscut tampite pentru care nici un barbat nu e destul de bun dar ii tranteste totusi un copil pe care dupa aia il chinuie, singure bineinteles, ca „nenorocitul” le-a parasit pentru (n-1) motive ala 1 fiind de fapt ca sunt insuportabile dupa ce cred ca l-au prins pe ala de coaie si pe Dumnezeu de picior. Nu, nu vorbesc din proprie experienta ci mai degraba second-hand, „prietene” de-ale sotiei.
Apropo, ai terminat „Academia de Studii Europene” ? Ca asa zici in „Despre Huidu”. _D
anonim
Posted at 20:17h, 03 septembrieo sa incerc si eu sa-mi expun o opinie.intr-adevar nu stiu daca acest post este integral adevarat..suna un pic bizar.o urma de regret insa se simte aici,cred eu.dar ma intorc un pic la ce-am spus mai sus.este ciudat ca instanta i-a dat copilul tatalui,asta daca nu chiar era mai potent financiar si in cele din urma a castigat costudia.trebuie luat in calcul ca la varste mici si chiar la inceputul adolescentei copiii sunt foarte influentabili.oricat de mult ar fi gresit acea femeie daca incearca sa-si repare greseala,sa mentina o relatie cu copilul trebuie sa i se acorde acest drept;(pt. ca am citit ca baiatul ei nu-i mai raspunde la telefon)nu e in regula. In plus cineva care face caderi nervoase si este afectat fizic (” am albit in 2 luni”)nu cred ca poate sa fie o persoana indiferenta.articolul este totodata contradictoriu si ma refer la partea in care ea vorbeste despre neimplinire in cariera,viata personala si profesionala etc.Nu mai intru in detalii,ar insemna sa comentez articolul fraza cu fraza.Daca este totusi real,poate ca adevarul este undeva la mijloc.Sunt de acord insa cu dvs. referitor la subiectul ”egoism”:( acesti oameni se dezumanizeaza aproape complet)”…si culmea e ca in egocentrismul lor si-ar dori sa fie adulati si bagati in seama exact de cei pe care i-au calcat in picioare cu egoismul lor!”
cess
Posted at 11:43h, 04 septembriesunt mama si eu , am un copil de 20 ani, pe care l-am crescut singura dintr-un salariu de asistenta nesimtita , pentru ca tatal lui iubea mai mult alcoolul decat propriul copil , si totusi nu-mi permit sa arunc cu piatra … pentru ca toti gresim …dar voi toti sunteti imaculati probabil …sa spun ca ma dezamagesti serban pentru a nu stiu cata oara nu mai are rost deoarece nu-ti pasa de parerea cititorilor si telespectatorilor tai si chiar mi-e teama ca-mi vei raspunde urat , cum le raspunzi mai tuturor ce au o opinie diferita …nu spun ca dna a procedat bine sau nu , dar noi putem s-o judecam??? sa traiti bine …
aura
Posted at 09:59h, 06 septembrieSunt o mama a unui baietel de 4 ani pecare il chema ca si pe fiul tau cel mare RARES. Cred ca totusi ai fost ff dur cu respectiva mama…intradevar nu inteleg cum de nu a reusit sa-si ia copilul cand in romania mama e primordiala..dar sa nu arancam cu pietre ..cred ca „povestea ” respectiva daca este adevarata (desi ma indoiesc) cred ac are niste goluri imense. Intradevara viata entru o mama nu e usoara..si mie mi se pare ca nu mai exist uneori dar imi ador copilul si as muri fara el. Astep cu nerabdare emisiunea de la televizor si te rog desi nu cred ca am puterea asta sa fi totusi mai impartial si mai putin incrancenat in anumite privinte pentru ca asa cum spunea si cineva mai sus esti un formator de opinie. Si imi pare rau ca nu sunt in totalitate deacord cu tine si sper sa fi mai receptiv si la alte opinii decat ale tale. Cu drag Aura
Monica M.
Posted at 11:08h, 06 septembrieDraga Serban,
Am vazut si eu diverse ‘articole’ pe smartwoman, care sunt mai mult sau mai putin ‘smart’. Ce a scris doamna aceasta este mai degraba trist, de nicaieri nu razbate vreun strop de fericire, chiar daca a scris cateva randuri despre faptul ca e implinita. Faptul ca copilul ei nu s-a dezvoltat „normal” acasa se poate datora atator cauze pe care noi nu le stim din articol. Einstein nu a vorbit pana la 6 ani, de ex. Cred ca fiecare om simte rolul de parinte altfel, unii sunt mai responsabili, altii mai putin. Este usor sa aratam mamele cu degetul, atunci cand tatii sunt prea obositi sua plictisiti sa petreaca timp cu copiii lor mici si sa preia o parte din muncile casnice care consuma timp. Daca nu este cazul tau acesta, ma bucur, dar nu putem generaliza. Nu am copii, dar vad adesea tatici tineri „prea obositi” si care il iau pe „nu stiu” in brate, atunci cand vine vorba de ingrijirea micutilor, fara ca macar sa incerce inainte sa spuna ca nu stiu/pot. Femeia aceasta e vadit afectata de ce i s-a intamplat ca si mama, faptul ca acum incearca sa-si vanda singura o imagine ‘trendy’ ca e fericita e o minciuna grosiera. Mie mi se pare trist ‘articolul’ ei, nicidecum incurajator. Poate de asta nu m-as grabi sa dau cu pietre in ea. Ii doresc sa poata fi o mama prezenta si echilibrata in viata copilului ei. Este barbar sa nu-i dai voie unui copil sa pastreze legatura cu parintii lui, indiferent de ce se petrece intre parinti. Iti doresc numai bine tie si familiei tale.
zoes
Posted at 21:16h, 06 septembrieDraga Serbane, te rog sa recitesti poezia Porcul si folcul, a lui Adrian Paunescu.
Cand tre sa scrii ceva, pt. ca esti platit – scrii.
Despre ce inseamna a fi mama, sarcina, depresii postnatale, probleme, soacre, personal iti voi accepta comentariile dupa ce iti schimbi sexul si nasti un copil, alaptezi, prepari mancarici din 2 in 2 ore.
Despre ce inseamna a fi sotia unui roman, crescut de taica-su in fata televizorului, cu raspunsuri sub forma de intrebari etc….. cand vei fi sotie, iti voi citi comentariile.
Te admir ca vedeta, dar ca mama esti PRASHTIE.
Ai fost magar, am fost magarita, asta meriti cand le stii pe toate. By.
cu atat mai mult nu trbuia sa-si lase copilul cu barbac’su si cu soacra-sa! pardon sa-l abandoneze! Are cai de acces se poate bate pentru el! eu nu am fost magar! sunt atat a doi copii stiu ce vorbesc! Mama e mama si e mai apropiata de copil. Enormal> pretul? ce-ai enumerat tu mai sus! Asta nu te face sa-ti iei campii, sa-ti abandonezi copilus si sa te plangi ca nu esti acceptata de societate! Hai ma lasi? Ai fost magarita e adevarat!
Timisoreanul
Posted at 15:13h, 08 septembrieSerban, te rog sa publici si ultragigamegaMediatizezi, CA SA REUSIM!:
Se poate face ceva, in sensul megamediatizarii si luarii de pozitie a cat mai multe organizatii de tot felul, pentru ca aceasta Femeie sa nu fie omorata/lapidata?!…
http://www.libertatea.ro/stire/iranianca-sakineh-ashtiani-va-fi-omorata-cu-pietre-vineri-302735.html
Sa i se dea drumul sa emigreze unde vrea ea! Acolo, si daca e crutata, risca „sa pateasca ceva!”…
Va pot ruga pe toti care cititi sa dati MEGA FORWARD, in toate directiile si in toate limbile, ca sa nu moara?!
VA ROG DIN SUFLET!!
Daca DANIEL RADUTA a fost salvat, hai sa o salvam si pe aceasta FEMEIE!
APEL DIN TIMISOARA, TREZESTE DOAMNE TARA!
Laraa
Posted at 15:36h, 08 septembrieOricat de rautacios poate fi Serban cateodata….MY GOD..aici are dreptate ! Mi s-a strans inima de mila copilului..si mai apoi de mila ei…ce seaca trebuie sa fie viata ei..caci copilul e inima unui parinte..si ea a ramas fara inima ..
L
Posted at 16:11h, 09 septembrieCred ca este a-3-a oara cand vizitez acest blog…dar jur ca nu ma pot abtine sa nu comentez. Cum Doamne Iarta-ma sa nu judeci o „mama” care se considera fericita si implinita in conditiile in care copilul sau nu se afla langa ea. Si mai mult sa arunci vina pe societate ! CUM?!
Mama mea … are 44 de ani , eu 23, plang eu , plange si ea , rad eu , rade si ea…traieste prin mine! Cumva asta este anormal?
Nu-mi vine sa cred … blogul este foarte interesant Serban , insa comentariile te lasa cu gura cascata la propriu!
asta e Romanica! astia sunt oamenii cu astia defilam!
Elysium
Posted at 13:46h, 15 septembrieA trebuit sa citesc toate comentariile la toate postarile, pentru a intelege mai bine ce te-a revoltat de fapt – abandonul copilului.
Nu toata lumea este facuta sa fie parinte. Decizia de a avea copii ar trebui cantarita mai bine. Societatea, instinctiv pentru perpetuarea speciei :p , a promovat conceptul fals ca nu esti un om implinit daca nu esti casatorit si ai copii.
Cred ca trebuie sa devii intai un om implinit pentru a putea oferi ceva copilului tau si a nu astepta ca un copil sa te implineasca, sa te faca fericit. Acest lucru este valabil pentru orice fel de relatie. Cred ca esti mult mai egoist si nu altruist avand asteptari de genul: „o sa aiba cine sa ma ingrijeasca la batranete” sau „nu o sa mai fiu singur, o sa ma iubeasca cineva neconditionat”.
Decizia sau dorinta de a avea un copil este una egoista in esenta, aaaaa ca pe urma te indragostesti de copilul tau si se schimba povestea e un alt lucru. Totodata se schimba totul, relatia ta, modul tau de a privi viata si nu e o schimbare usoara pentru toata lumea.
Eu nu cred ca trebuie sa iti dedici/abandonezi in totalitate viata, copilului tau(decat daca asta este scopul tau in viata), sa te desfiintezi ca si individ. Dimpotriva, trebuie sa evoluezi si sa nu renunti la lucrurile care te fac fericit, care te echilibreaza, care iti ofera respectul de sine. Copiii simt si copiaza totul.
Departe de mine gandul de a fi de partea autoarei articolului, dar poate a facut un lucru mai bun, a lasat copilul in grija celui care era in stare sa-l creasca, sa-l iubeasca.
Sunt foarte multe femei care isi dau copiii spre adoptie pentru o viata mai buna. Legatura de sange e puternica, dar poate e mai buna o viata intr-un mediu echilibrat si iubitor.
Repet, nu toata lumea e facuta sa fie parinte, asta nu inseamna ca sunt mai prejos, mai putin valorosi sau mai putin altruisti decat cei care sunt parinti. Daca ar fi dupa mine, si cei care pot avea copii ar trebui sa treaca prin acelasi proces (nu cel romanesc) ca si cel de adoptie, inainte de a li se da voie sa procreeze.
Chiar nu de mult am avut o discutie cu mama mea, legata de faptul ca eu nu inteleg de ce Lady Diana este inca foarte apreciata cand de fapt si-a abandonat copiii pentru a umbla in tarile calde cu nu-stiu-ce print. Si vorba ta, i-a lasat si pe mana unor oameni care i-au distrus EI viata. De ce nu a ramas in Anglia sa aiba grija de ei?
Si parintii sunt si ei oameni si gresesc.
Ai dreptat ca societatea a evoluat spre a pune in centru individualismul. Trebuia sa o faca, pentru a putea evolua sau a oferi un echilibru globalizarii.
Iti doresc sa faci si o fetita pentru a nu te mai simti „in plus”!! 🙂
nu asta m-a enervat ci prezentarea acestui act ca o chestia de „mare curaj si ceva foarte cool si de urmat”!
asta e o porcarie fara margini, incercarea de a transforma egoismul dintr-un defect intr-o virtute! La dracu’ nu e asa!
alina
Posted at 12:24h, 21 septembrieSi pe dumneavoastra,domnu” Serban, cine V-a facut judecator suprem? Sa inteleg ca sunteti perfect? NU JUDECA SA NU FII JUDECAT!
e o parere nu o judecata! si pe mine ma judeca multi….adica toti!
wizard ozzie
Posted at 15:23h, 21 septembrieciudati oameni…ciudata mama…ciudata gandire!
din pacate cunosc urmatorul caz:o familie tanara au 1 copil cu grave probleme locomotorii(nu se poate deplasa singura) si cu un sindrom clar de retard mintal, desi fetita are pana in 7 ani sa va relatez pe scurt povestea ei:la varsta normala cand orice copil face primii pasi , ea nu se deplasa deloc..nici o problema, se mai intampla..la varsta de 3 ani cand copiii deja vb si sunt atenti la receptorii din jurul lor, fetita nu numai ca nu vb, dar nu se deplasa normal…stiti raspunsul mamei?”fetita mea are o personalitate puternica, credeti-ma ca stau toata ziua cu ea si o cunosc foarte bine!”.desi lumea din jur, prieteni, oameni apropiati sau straini au indrumat-o catre un tratament le-a refuzat comentariile si sfaturiel..in cele din urma, ascultand de sfatul dat de nasii lor(cu mentiunea ca nasa ii este si doctor de familie) au urmat un tratament,tratament care trebuia sa dureze intre 1 luna si 3 luni, undeva in tara(din pacate nu-mi aduc aminte numele localitatii) dupa mai putin de 1 luna , parintii s-au intors spunand ca nu mai rezistau in conditiile de acolo.MOTIVUL:saltele murdare,unele erau si rupte, in general conditiile li s-au parut mai vitrege.Vreau sa spun ca se observau semne clare de imbunatatire ale aparatului locomotor…
in momentul de fata, cei doi au un nou copil,nou-nascut, din punctul meu de vedere facut pt a acoperi greseala(sau cum naiba s-ar putea numi felul cum au procedat ei).ASTA NU ESTE UN SEMNAL DE ALARMA?CA UNII OAMENII SUNT NEBUNI?CA NU POT SAU CA NU VOR SA LUPTE PT COPILUL LOR?
eu, personal sunt tanar casatorit si nu am inca un copil, dar cu siguranta pt copilul meu as lupta prin orice mijloace cu oricine,oriunde,oricum!!!
Only me
Posted at 21:59h, 23 septembrieinteresante sunt comentariile feministelor ambitioase si perseverente, claditoare ale unor cariere de piatra. exact ce ma asteptam, saritura in apararea zdrentei care a luptat pentru fericire cu „pretul” copilului…dar probabil sunt eu prea „old-fashioned”, asta asa ca sa fiu in „trend”….
MARI
Posted at 19:50h, 30 septembriesunt o femeie de 36 de ani anplinita din toate punctele de vedere a societati asta mizerabila an care traim, dar cu o durere an suflet sfasietoare faptu ca nu am copii.Asa ca eu orict ma-s stradui sa anteleg o femeie care ai are si ai abandoneaza nu pot,o sa fiti multe care ganditi ca nu am habar ce anseamna sa ai un copil ….Dar credetima ca nici voi nu cunoasteti durerea sa ti-l doresti si sa nu-l poti avea.eu nu judec,nu dau cu piatra………DAR NU-I DREPT.asa ca Serban are dreptate foarte egoista
camelia
Posted at 09:22h, 08 octombrieEsti total deplasat, ca in mai toate interventiile pe care le ai ! De-aia am si renuntat sa ascult KissFM ! Cat despre articolul asta, dincolo de faptul ca e foarte prost scris, mai tragic e ca te-ai trezit sa-ti dai cu parerea despre viata unei persoane pe care nu o cunosti, ale carei greutati nu le-ai trait ! Esti un mare ratat !
Multumesc…in aceasta logica nu putem sa avem pareri despre faptele nimanui….ca nu-l cunoastem personal! Esta opinia mea la cele facute public de o persoana. E pur si simplu parerea mea. Ca nu-ti convine tie e altceva. Si nu vorbesc despre persoana ci despre faptele sale asa cum sunt descrise in articolul respectiv. Punct!
mihai
Posted at 11:29h, 08 octombrieNu Huidu, ai gresit logica! Logica este ca nu putem avea pareri atat de alb-negru despre ce nu cunoastem. Iar tu in acest articol iti exprimi o parere foarte violenta la adresa unei persoane pe care nu o cunosti, ale carei greutati nu le cunosti.
Si acum iti voi demonstra si ca ai gresit in acest articol.
Eu vin dintr-o familie separata prin divort. Taica-meu se culca cu tot ce misca si cand maica-mea il confrunta pe acest subiect o lua la bataie iar eu eram „the designated hero” care statea pe hol si trebuia sa intru in sufragerie daca auzeam sunetul unei palme pe fata maica-mii – un sunet foarte distinct.
Eu nu eram asa mic, aveam vreo 13-14 ani, surorile mai mici un pic dar tot pe-acolo.
Desi taica-meu se purta cum se purta cu maica-mea – noi copiii, la varsta aia vedeam lucrurile in felul urmator:
Mama – ne da teme, ne cearta, nu ne lasa cand vrem noi pe-afara, nu ne lasa la petreceri cu prietenii, nu merge la munte la mare cu noi, etc.
Tata – distractii, munte, ski, inot, petreceri, ne lasa cu prietenii, etc.
La varsta aia noi nu-l uram pe taica-meu pentru ca nu judecam „cine-i vinovat in toata povestea asta” – noi aplicam stampila vinovatiei in functie de cum se purta cu noi. Taica-meu fiind absent in 90% din timp, iar in cei 10% din timp fiind plecati fara maica-mea la munte sau la mare, taica-meu era un zeu.
A venit ziua divortului si maica-mea ne-a spus sa ne hotaram cu cine vrem sa ramanem – taica-meu deja plecase de-acasa – cu una din cele cu care se combinase el.
M-am pus cu sor-mea pe scris liste de avantaje-dezavantaje – toate trageau spre taica-meu.
A venit maica-mea dupa doua zile si ne-a zis la amandoi : Sa nu cumva sa dea dracu sa spuneti acolo ca vreti cu taica-tu!
Ne-a invatat ce sa spunem, am invatat ca pe poezie si-am spus asa cum am invatat.
Acum, 15 ani mai tarziu nu pot decat sa-i multumesc maica-mii ca ne scos din prostia in care ne aflam atunci – taica-meu nu s-a prezentat nici macar la divort, n-a vrut niciun copil (nici macar pe cel care nu putea alege), si au trecut ani buni pana cand a inceput sa vorbeasca cu copiii (si asta tot la insistentele maica-mii).
Acum tu spui ca „Bravo, as ar fi trebuit sa faca si tipa din articol”. Asa e, asa ar fi trebuit sa faca – dar trebuia sa si poata.
Maica-mea a incasat 13 ani pana cand a putut sa divorteze de el.
Cand a divortat de el maica-mea era mai bogata decat taica-meu si din cauza ca a castigat copiii la proces i s-a oferit ei casa in care statea cu taica-meu – si nu lui.
Taica-meu si daca vroia, nu ar fi castigat nimic la proces pentru ca nu ar fi avut niciun argument.
Problema este, ca a durat 13 ani ca aceste circumstante favorabile pentru maica-mea sa coincida si sa poata lua decizia.
Niciodata sa nu consideri ca tu cunosti povestea si ceea ce s-a intamplat de fapt acolo, intr-atat incat sa si critici.
Daca maica-mea nu ar fi avut banii necesari cand a divortat, ori ramaneam cu taica-meu, si disparea maica-mea din peisaj, ori se omorau intre ei pana la urma si ajungeam prin orfelinate. Nu se reduce niciodata nimic DOAR la dragoste si datorie de mama – mai conteaza multe alte aspecte. Si pana nu cunosti acele aspecte nu iti poti permite sa critici sau sa arunci cu valori de judecata.
Motivul pentru care deranjeaza atat de mult acest articol al tau este ca te pui in pielea unei mame si incepi sa critici. Daca te imbraci cu o blana de oaie – asta nu te face oaie. Nu stii prin ce-a trecut respectiva femeie, nu stii ce putea face si ce nu putea face.
Din punctul meu de vedere barba-su e un imbecil. Maica-mea si dupa ce a divortat de taica-meu, l-a sunat si l-a si amenintat „daca nu treci sa-ti vizitezi copiii intr-un mod regulat iti jur ca nu o sa-i mai vezi toata viata ta si o sa-i fac sa te uite!”. L-a fortat efectiv sa faca parte din viata noastra. Ala a lasat copiii fara mama, probabil a angajat o bona si crede ca asta e substitut de mama.
Oricum ai da-o, articolul tau nu face decat sa atraga repulsia multor oameni din cauza obtuzitatii tale si atitudinii de know-it-all. Pune-te i locul oricui – unui politician, unui fotbalist, unui tata daca vrei – dar nu incerca sa judeci o mama pe baza a 10 randuri dintr-un ziar – nu poti decat sa arati cat de superficial esti.
am comentat exact informatiile pe care le-am cules din articol. Daca erau mai multe trebuieu date. Am trecut exact prin ce ai trecut si tu, cu diferenta pe pe mine nu m-a invatat mama sa raman cu ea ci a fost alegerea mea…la 14 ani. Fratele meu pe atunci de 8 a mers din oficiu la mama.
Pana nu o sa ai copii sa nu comentezi. Copii stau cu mamele. Numai o femeia care n-are suflet se poate considera implinita fara copilul mic langa ea. Orice sistem juridic, inclusiv cel roman, da intaietate mamelor di oficu. Asa ca suteste-ma cu panarama ca nu tine. Daca o mama isi doreste cu adevart isi pastraza copilul. rstul sunt povesti. O spun desi sunt barbat si am doi copii. Dar n-ai cum sa intelegi acum! Mai cresti, mai treci prin viata si dupa mai vorbim!
elena i.
Posted at 12:13h, 20 octombrieTatal tau in partidul lui dan diaconesu, tu sluga pdl-ului, din decembrie 2009 am sters din memoria cd-ului de la auto postul kiss.fm, iar din memoria tv-urilor de casa am sters kiss-ul; poate e o forma de protest puerila, dar am acumulat ura impotriva a tot ce ce intampla, incat nu pot sa mai privesc sau sa ii ascult pe cei care ii pupa, cred ei intr-un mod voalat, pe cei care ne distrug; ma bucur ca in jurul meu sunt din ce in ce mai multi care simt asta, chiar din cei care acum doi ani nu s-ar fi crezut in stare, nici eu pe vremea aceea… dar….
sluga pdl-ului? eu? faptul ca nu l-am injurat pe basescu , ca sa-l victimizez ce imbecilii de la antena, ma transforma in sluga lui? poate ca iti meriti soarta!
iulia
Posted at 13:40h, 22 octombrieserbane nu e bine sa judeci pe nimeni niciodata caci nici tu si nici cei ce judeca ca si tine nu pot sti ce e e acea femeie si de ce spune ceea ce spune…….poate greseste dar cine suntem noi cei ce judecam?cine esti tu serbane..te crezi dumnezeu?
acum poate intelegi ca dumnezeu nu bate cu parul,,imi pare rau de ceea ce s-antamplat poate suferi enorm
insa acum macar stii ce-nseamna sa judeci