20 mart. „Salutare, Natiune!”

Salutare Natiune! Pentru mine ziua de ieri a fost una dintre cele mai triste din viata. Nu stiu voi cum simtiti dar eu am pierdut un om pe care il credeam nemuritor. Pentru ca a fost mentorul, inspiratia si modelul meu in a-mi urma ce mai arzatoare pasiune, ce ma mistuie neincetat din 1995-RADIO.

Am inceput radioul in 1995 la 0 statie mica din Bucuresti, devenita un simbol al eterului si desfiintata de altii dupa ce au facu-o praf. Am fost impresionat de campania „Star Station Profm”, care aducea pentru prima data in urechile ascultatorului nu doar muzica ci personalitati radio. Pentru ca radiou-ul este un mix de muzica, personalitati, campanii etc. De aceea cel mai bun slogan Radio din Romania ramane: „radio inseamnaProfm”. Epigonii de azi n l-au inteles si nu il mai folosesc!

Poate cea mai interesanta personalitate radio a acelor timpuri a fost Andrei Gheorghe. A venit din neant cu cultura lui, cu aroganta lui, cu deschidearea lui Si ne-a spus noua tuturor: „Cetateni Ganditi!” Acum toata lumea isi da cu parerea dar atunci, in vremurile acelea, parerea era un lucru foarte rar. Iti trebuia curaj nebun pentru a ii face pe oameni sa isi sustina opinia. Sa o argumenteze. Emisiunile 13-14 sau Midnight Killer asta au fost. Incepuse timid Florin Calinescu cu „Duminicile celor singuri” dar forta omului de radio, justetea gandirii coerente a avut-o Gheorghe.

Vorbesc cu mintea mea de acum si cu ochii pustanului contrariat caruia i se deschideau lumi pe care parintii lui nici nu le banuisera. Cel mai mare castig al Revolutiei din 89 asta este: libertatea cuvantului, puterea opiniei si mai ales curajul de a o argumenta.De foarte multe ori nu am fost de acord in opinii si subiecte dar farmecul democratiei asta e: „Am sa lupt pana la ultima mea picatura de sange ca tu sa ai libertatea de a nu fi de acord cu mine” Ion Ratiu citandu-l pe Churchill.

Asa ca ieri am pierdut cel mai puternic reprezentant al miscarii „old school radio” din Romania. Imi aduc aminte o intamplare senzationala. In 2000 ascultam 13-14 si Andrei racit a spus ca are nevoie de un coleg de radio care sa il ajute sa faca emisiunea ca el nu poate. Nu stiu caum am ajuns cu Tico din dotare pe doua roti la sediul Profm. As fi fost in stare sa urc cu el pana la etaj. Am ajuns si am facut cum am putut emisiunea. A fost prima intalnire cu Andrei, Au urmat si altele , cu scantei, dar nu am pierdut o clipa din admiratia catre cel caruia ii curgea radio prin vene!

Mergi cu bine Andrei! De ce dracu’te-ai grabit asa? Vorbeste cu nenii aia acolo sa fie gata un studio pentru cand ajungem noi, sa reintregim gasca! Salutare Natiune!