20 apr. de la Ataturk la Erdogan….

Am citit zilele astea despre rezultatele „refendumului” care il face pe presedinte sultan in Turcia. La 95 de ani dupa incercarile disperate ala lui Ataturk de a face din Turcia un stat modern , de la Republica actuala pana la Califat mai e un pas. Iar Erdogan pare sa fie cel mai potrivit „trimis al lui Allah” care sa conduca.

Am fost in Turcia si mi se pare Istanbulul cel mai frumos oras al Europei. Atat de multa istorie doar in Roma mai gasesti. Dar parfumul orientalo-balcanico-asiatico-european e ceva unic ce doar in Constantinopol găsești.

Am sa spun acum parerea mea in ceea ce priveste criza turca, fara a avea pretentia ca detin adevarul suprem, dar o fac cu ochii unui copil ce a crescut cu „istoria Romaniei” din timpul comunismului, de care m-am rupt când am citit si am descoperit cine a fost si ce a făcut Ataturk.

Omul providențial a preluat cenușa unui imperiu si a pus bazele unei republici puternice, instaurata printr-o lovitura de stat. In Constituția Turciei era un articol ce obliga (ați citit bine: obliga) armata , ca garant al laicității statului, sa dea o lovitura de stat, daca forțele politice deviază.

Ascultam siderat cum niste comentatori de la televiziunilee de doi bani din Romania, se arătau indignați de faptele generalilor turci. Care generali sunt școliți si a doar vina ca își iubesc tara.

Pe de alta parte, sa le fie rușine turcilor ce stau in Europa si au votat masiv pentru referendumul lui Erdogan. Eram într un taxi acum câțiva ani in Copenhaga, iar taximetristul, un turc, a început sa vorbească in ultimul hal despre Ataturk. I-am spus sa oprească si am coborât pe autostrada. I am zis ca eu un roman mi-aș fi dorit sa am in istorie un om ca Ataturk. Si datorita lui e el acum in Copenhaga injurandu-l.

Erdogan este un terorist „de stat”. Sub cojocul de miel se ascunde un lup. Si tare îmi e teama ca susținătorii de azi vor avea soarta susținătorilor lui Gullen , vechi prieten cu Erdogan. In zbaterea asta dintre turcii ce vor evoluție si o republica moderna si habornicii inca subjugați de faima imperiului Otoman, noi ar trebui sa ii sprijinim pe primii. Tocmai ca suntem pățiți si știm cat de greu e sa construiești ceva si cat de simplu se poate distruge tot in mod populist. Faptul ca Trump l-a salutat pentru victoria la referendum nu e un motiv de ușurare ci de îngrijorare.

O sa îmi lipsească Turcia! Daca ajungeți in Istanbul, beți o cafea in piața Sultan Achmed si reflectați la ce am șcris eu aici…