21 mart. de ce am avut o luna de pauza pe blog.

Puteam sa va explic simplu, ca pe langa joburile mele traditionale: cronicile de la radio si tv, plus productia emisiunilor, plus conducerea departamentelor programe la Kissfm, Magicfm, Onefm si Kisstv, ca bonus, am mai avut de facut emisiunile „Cronica de 10 ani” si o noua campanie Digi.

Dar nu, nu astea sunt adevaratele motive pentru care nu am scris. Cand am facut blogul asta, mi-am dorit ca el sa ma reprezinte, sa incerc sa ma intalnesc cu oamenii care ma vad sau ma asculta de ani de zile, mai personal, cu alta abordare. Sa incerc sa schimb ceva, daca nu prin hocus pocus, macar sa-i fac pe unii dintre cititori sa-si puna niste intrebari. Iar celor ce gandesc ca mine sa ii asigur ca nu sunt singuri.

Ce-am reusit dupa un an si jumatate? Pai „am reusit”, la posturile pe care eu le consider cele mai bune, sa strang un manunchi de commenturi in lehamite. La cele in care il combateam pe Badea sau ii altoiam vreuna lui Ciutacu, pe bune, am reusit sa starnesc o furtuna de vizite si o veselie de reactii!

Oi avea eu o poza in care jumatate din fata e luminoasa si celalta e intunecata, dar prost nu sunt. Pe blog nu am nevoie de audinta, nu-l vand. L-am facut sa scriu ce vreau, cum vreau si sa nu-mi fie frica de consecinte. Cu toate astea, pot sa-mi dau seama exact cand se inghesuie lumea.

Cum e rost de bataie, cum e rost de sange, de scandal, de scabros pac si click-rile rapaie. Degeba va dati culti ca v-ati refugiat pe net si ca urati televizorul, si aici este acelasi spectacol de doi lei, aceleasi poze si filmulete, acelasi apetit pentru stirile fara perdea si constiita, aceeasi inclinare diabolica spre scandal. Ce sa mai, netul e o proiectie a Romaniei.

Are si manele, are si stirile de la ora 5, are si pseudo vedete, are si contestatari, revolutionari de carton, are Jiji-ii lui, are Nikitele lui. Are incultura, prostul gust si greata tarii pe care o reprezinta virtual. Si are din ce in ce mai putini oameni care cauta normalitate, sau subiecte altele decat cele descrise mai sus.

De asta m-am oprit. Sa vad cui ma adresez sau daca mai are rost sa ma adresez unor oameni care numai se dau mai spalati, ca in fapt nu sunt cu nimic mai prejos decat tantile telenoveliste, pitipoancele pline ce bijuterii care coclesc sau decat telespectatorii lui Fernando de la Acces din rect.

Si ca sa va dau un exemplu, iata: unul dintre bloggerii de renume a ravasit blogosfera cu urmatorul post. Asadar, una dintre multiplele iubite ale lui Bendeac, are o intrebare existentiala la care ar fi stiut raspunsul, daca era atenta la biologie in clasa a-6-a! Ce e mai grav ca la existentiala framantare ” de ce e rahatul maro” Bendeac primeste o groaza de raspunsuri documentate pe Google si Wikipedia.

Mai mult, dati o cautare pe acelasi Google cu cuvintele „Bendeac rahat maro” si veti avea dimensiunea tzunamiului de cacat mediatic lansat in urma cutremurului din interiorul cutiutiei craniene apartinand domnisoarei curioase.

Pai daca ne framanta de ce cacatul e maro, impartasim aceasta framantare, apoi o facem publica si lumea este impresionata de asa un subiect, ce dracu incerc sa fac io pe net?!?!?! Ce sa scriu eu pe blog? Sa va dau marimea de la sutien a Mariei Tereza? Desi asta e un subiect mic, mai bine aflu lungimea instrumentului de sub burta calului, cu care folclorul zice ca se mai incurca din cand in cand celebra imparateasa.

Sau ma interesez daca Eminescu s-a pretat la orgii? Cate si cu cine. Plopii fara sot au fost de fata? De ce se legana ei si nu se scarpina? Sau poate sa aflu daca regina Angliei are silicoane.Ori poate-i baga niste acid hialuronic pe undeva ca prea arat bine la varsta ei. Obama ala asculta hip-hop explicit? Si daca da, e cu fuck sau suck in versuri?

Unde o sa ajungem oameni buni? E natura umana atat de perversa incat sa ne intoarcem la originile si nevoile primare chiar daca avem atata tehnologie in jur? O sa ajungem ca aia de pe „Planeta maimutelor” niste degenerati intr-o societate apocaliptica? Ma scuzati ca sunt si retoric si pesimist, dar mediatizarea dileme cromatice a fecalei duduitei de mai sus ma face sa ma gandesc la ce-i mai sumbru pentru viitor.

ps: Stie cineva de ce fac io pipi in mai multe culori? Cand e incolor, cand galben ca lamaia, cand galbui-brun ca berea. Si nu, acest post NU e un atac la Mihai Bendeac asa cum vor intelege multi dintre cei interesati de culoarea maro din olita prietenei lui!