05 aug. Cum arata intrarea in Teatrul National. Rusine domnule Nimicușor!

Dupa o multime de restrictii, pandemia ei de treaba si o multime de valuri am ajuns la teatru.

Am revazut piesa copilariei mele: Take Ianke si Cadâr. O destributie memorabila si o interpretare de exceptie.

Sala plina( in conditii pandemice) si ropotele de aplauze mi-au umplut inima de veselie. Va recomand cu caldura. Sa vedeti bucuria artistilor de a fi langa publicul lor si bucuria oamenilor de a reveni la normalitate.

Sa trecem acum la partea de cârcotaș a subsemnatului. Piata din fata Teatrului National este deplorabila.

In mijocul Bucurestiului, la kilometrul zero, totul arata ca dupa razboi. Bre nea Nimicușor mai salveaza ceva cladiri vechi dar fă dracului ceva si pentru Bucurestiul asta.

Am inteles mostenirea teribila, pesedistii hoti iar matale un incompetent de soi. Pana acum in mandatul tau imi e rusine ca sunt nascut si crescut in orasul asta.

Asa ca poti sa iti infigi matematica undeva si sa faci ceva si pentru orasul asta care sufera de caldura sau de frig, in functie de anotimp, e plin de șobolani si de țânțari si face ceva pe promisiunile si rasul imbecil pe care le etalezi de cate ori poti. Numele e perfect: Nimicușor !

Cam asta.