11 oct. Serbia-Romania: 5-0, un post care nu e pentru microbisti!

Cand s-a pus problema recunoasterii speudostatului Kosovo, Romania a avut, pentru prima data in istoria contemporana, coloana vertebrala si nu a recunoscut ceea ce americanii si jumatate din Uniunea Europeana a impus: un stat artificial, o bucata rupta din teritoriul unei tari insangerate si de fiecare data gasita vinovata in conflictele de dupa destramarea fostei Yugoslavii.

Atunci, intr-o vizita fulger la Bucuresti, presedintele Serbiei ne spunea ca vom fi mereu priviti cu prietenie la Belgrad, mai putin in cazul intalnirilor sportive. Cata dreptate avea! Am vazut in aceasta seara o reprezentativa a Serbiei, de care eu cel putin sunt mandru si pe care mi-as dori-o a tarii mele. Cu jucatori tineri, care au ceva de demonstrat, cu o vointa de fier si mai ales cu un patriotism greu de gasit in vremurile profesioniste pe care cica le traim.

Pentru majoritatea fotbalistilor nostri de azi, culorile nationalei sunt doar inca o convocare, un meci in plus care se insinueaza printre cele cu echipele de club, de unde vedetele noastre isi trag bani cu nemiluita, pentru a baga apoi prafuri pe nas, a se imbata ca porcii in cluburi sordide cu manechinute siliconate, gata sa-i suga de seva.

Pentru jucatorii nostri, imnul national cantat la inceputul fiecarei partide nu semnifica nimic. Pentru tinerii sarbi este prilejul de a demonstra ca pot face si ei ceva pentru renumele tarii lor! Au fost cazuri in care politica a luat dreptul sportivilor sarbi de a se prezenta la competitii internationale, ca in cazul lui euro 92 (cand echipa invinsa de ei in calificari -Danemarca, a venit pe neasteptate la competitie si a castigat-o fara drept de apel). Cand au revenit in competitiile internationale, plavii au batut eterna rivala Ungaria la ea acasa cu 6-0, asa o tarie de caracter mai rar!

Le multumim sarbilor pentru ca, de cate ori ne intalnim cu ei, ne invata fotbal! Am vazut in seara asta niste vedete ingenuchiate de o mana de tineri entuziasti. Pentru ca noi avem emisiuni tv unde gangaviti cu 4 clase, ce conduc fotbalul, se dau in stamba, unde finantatori veniti din saivan, sunt pupati in cur de realizatori lacomi de bani, unde niste analfabeti imbogatiti peste noapte emit judecati de valoare, si unde antrenorii sau jucatorii submediocrii devin vedete peste noapte!

Avem contracte de milioane de euro de la sponsori, avem jucatori care ne zambesc stramb din reclame, si in teren ne masuram de la egal la egal cu echipe ca Feroe sau Lituania. Culmea nesimtirii e ca la interviurile de dupa meci, in loc sa apara cu ochii in pamant si cenusii de rusine, bravii nostri tricolori radeau nerusinati si amuzati de neputinta lor!

Hagi, Dobrin, Balaci sau Dumitrache, care au obtinut rezultate cu infinit mai putine mijloace, ar fi dat orice sa aiba conditiile si banii epigonilor de azi, dar cei nascuti sub semnul bunastarii au uitat de unde au plecat, si pentru ei nationala Romaniei reprezinta azi doar un efort in plus, nicidecum mandria de a-ti reprezenta rahatul asta de tara, in care te-ai nascut, si care ti-a dat ceva pentru ca tu sa castigi milioanele cu care sa te distrezi in cluburi cu curve de doi lei!

Rusine Federatiei, Ligii, antrenorilor, jucatorilor si tuturor oamenilor de fotbal, pentru aceste rezultate de rahat si pentru flegma imensa de pe obrazul suporterilor, care eu incetat demult sa mai spere la o Romania care sa se bata de la egal la egal cu marile puteri fotbalistice ale lumii! V-o spune unu care zbiera pe strada in 94, cand ii umilem pe mai marii lumii la campionatul mondial ˝Valderama-valderama ti-au plostit romanii coama!˝ acum nu pot decat sa-l citez pe Stoicikov: ˝Mamalicichi go home!˝